În psihoterapia traumei, vindecarea nu începe prin reîntoarcerea în trecut — ci prin siguranța trăită în prezent. Reglarea sistemului nervos nu este un scop superficial; este terenul pe care psihicul poate explora, integra și se poate transforma.

În acest articol vorbesc despre diferența dintre yoga clasică și trauma-sensitive yoga, o abordare care creează siguranță în corp și sprijină procesul de recuperare în urma stresului și a traumelor.

Mulți profesioniști ajung, mai devreme sau mai târziu, să se confrunte cu trauma secundară, oboseala prin compasiune sau burnout (epuizare emoțională, dificultăți de concentrare, iritabilitate, pierderea motivației).

În munca mea terapeutică — dar și în propriul parcurs interior — observ tot mai des o tendință profund umană de retragere, de alegere conștientă a singurătății în anumite etape ale procesului de vindecare.

În ultima vreme, pe măsură ce termenul „somatic” și abordări precum Somatic Experiencing au devenit tot mai cunoscute, observ tot mai des o confuzie: mulți oameni ajung să asocieze lucrul somatic cu ideea de a interpreta simbolic bolile sau simptomele fizice.