Parentificarea copilului este o inversare a rolurilor și responsabilităților dintre copil și adulții care îl îngrijesc. Copilul ajunge să preia, într-o măsură nepotrivită vârstei și nivelului său de dezvoltare, funcții care ar trebui să rămână în responsabilitatea adulților.
Arhitectura Sinelui este un retreat rezidențial creat împreună cu psihoterapeut Oana Șerbu, în care psihoterapia, abordările somatice și natura se întâlnesc într-un proces terapeutic integrativ.
Scriu acest articol deoarece observ frecvent, în lucrul cu trauma și corpul, o anumită așteptare legată de ideea de „eliberare”: eliberarea traumelor, a emoțiilor blocate în corp sau o descărcare intensă care ar produce, aproape instantaneu, transformare și vindecare.
Pentru mulți oameni, mai ales pentru cei crescuți în medii critice, imprevizibile sau emoțional nesigure, simplul fapt de a spune „nu”, de a avea nevoi sau de a se prioritiza uneori poate activa vinovăție, rușine sau teama de a deveni „egoist(ă)” ori „narcisic(ă)”.
Uneori pare că orice gest de afirmare personală poate fi etichetat drept „narcisism”, iar alteori comportamente profund problematice sunt confundate cu iubirea sănătoasă de sine. Alteori termenul este folosit pentru a descrie comportamente cu adevărat abuzive și distructive.
