Din perspectiva lucrului cu trauma, stresul și corpul, relația cu mâncarea nu poate fi înțeleasă doar ca un set de obiceiuri sau alegeri conștiente. Apetitul nu reflectă întotdeauna nevoile reale ale corpului, ci starea sistemului nervos.

A fi bine (psihic, emoțional) și, implicit, vindecarea traumelor, nu înseamnă doar confruntarea cu trecutul, ci și deschiderea către o viață care nu mai este organizată în jurul durerii.

Acest articol este o invitație de a privi mai atent relația cu sine, cu propria furie și cu propria agresivitate — nu pentru a încuraja exprimarea impulsivă a furiei, ci pentru a înțelege ce se întâmplă atunci când nu ne permitem deloc să o simțim.

În acest articol intru mai în detaliu privind legătura dintre corp și minte, abordând câteva dintre capcanele minții: distorsiuni cognitive, gânduri automate, credințe și nu numai.

În acest articol, aduc împreună două lumi: cercetările despre reziliență și modul în care creierul învață și perspectiva traumei complexe și experiența cu oamenii care nu au avut un start sigur în viață.