Tot mai multe cercetări arată efectele stresului asupra sănătății şi multe dintre aceste probleme îşi au rădăcinile în experiențe adverse din copilărie (studiile ACE), stres cronic şi traume care duc la dereglări la nivelul sistemului nervos.
Mulți dintre noi ne petrecem foarte mult timp în minte, planificând, organizând ce avem de făcut, năpădiți de gânduri, orientați pe "a face", pe a fi productivi sau eficienți, distraşi de la noi înşine, axați pe alte persoane sau pe sarcinile pe care trebuie să le îndeplinim.
Mesajele de tip „Eu” reprezintă un stil de comunicare care se concentrează, mai degrabă, pe ceea ce simte, crede și are nevoie persoana care le folosește, decât pe caracteristici pe care le atribuie celuilalt.
În cercurile de dezvoltare personală, psihologie şi psihoterapie se vorbeşte des despre granițe, limite, despre asertivitate, despre a învăța să spunem "Nu". Cu toate acestea, multe persoane au dificultăți în a pune în practică aceste lucruri.
În mod ideal, stresul este temporar. Cu toate acestea, atunci când persistă o situație stresantă, organismul poate să rămână într-o stare de alertă maximă, fără capacitatea de a se odihni.
