Servicii

Servicii
  • Consiliere psihologică
  • Consiliere psihologică pentru pregătirea pentru naştere şi perioada postnatală
  • Consiliere parentală
  • Psihoterapie copii şi familii
  • Psihoterapie adulți
  • Psihoterapie la cabinet şi online
  • Somatic Experiencing
  • Psihoterapie şi terapie somatică de grup adulți
  • Cursuri şi ateliere pentru grupuri, organizații şi companii

Întrebări și răspunsuri

Cât durează o şedință?

O sesiune de consiliere / psihoterapie adulți sau copii sau Somatic Experiencing durează 50 minute.

O sesiune de psihoterapie de familie durează 90 minute.

Cu ce frecvență au loc şedințele?

În general, frecvența şedințelor este de o şedință pe săptămână sau la două săptămâni. În funcție de caz, şedințele pot avea loc şi la un interval mai mare. De obicei, spre finalul procesului terapeutic scade frecvența sedințelor.

De câte ședințe este nevoie?

În funcție de nevoile şi aşteptările clientului, poate fi vorba de un proces terapeutic de scurtă sau de lungă durată.

Ce se întâmplă într-o şedință de psihoterapie cu adulți?

Procesul de psihoterapie are la bază un parteneriat între client şi psihoterapeut şi obiectivele se stabilesc împreună, în funcție de nevoile specifice şi situația fiecărui client. De regulă, în primele şedințe se discută despre motivele pentru care clientul apelează la psihoterapeut, ce nevoi, aşteptări şi întrebări are şi se stabilesc, de comun acord, obiectivele, modul de lucru, frecvența şi perioada de timp pentru atingerea acelor obiective.

Cum se desfăşoară psihoterapia cu adulți?

Procesul terapeutic diferă de la persoană la persoană, în funcție de particularitățile fiecăreia. Fiind la bază psihoterapeut experiențialist, folosesc atât dialogul, cât şi exerciții experiențiale, imagerii ghidate şi tehnici creative şi stabilesc împreună cu beneficiarul felul cel mai potrivit prin care să lucrăm.

De asemenea, prin specializarea în terapii centrate pe traumă şi somatice (Somatic Experiencing, EMDR, TRE, NARM, terapie craniosacrală), folosesc intervenții centrate corporal, practici de respirație, de conştientizare corporală, exerciții senzoriale şi de mişcare, tehnici de mindfulness şi/sau atingeri pentru a lucra cu stresul şi traumele la nivel corporal, într-un mod blând, cu scopul de a susține procesele naturale de vindecare ale organismului şi de a îmbunătăți funcționarea sistemului nervos.

Cum se desfăşoară psihoterapia cu copii sau adolescenți?

O parte importantă a psihoterapiei cu copii este ca, atât copiii, cât și părinții, să învețe împreună despre efectele stresului şi ale traumelor, cum funcționează creierul şi cum reacționează corpul nostru la suprasolicitare, la ceea ce percepem ca fiind amenințător sau periculos şi despre senzațiile, emoțiile, gândurile şi comportamentele specifice.

Procesul terapeutic implică dialog, joacă şi jocuri, tehnici de respirat şi de echilibrare a sistemului nervos, exerciții senzoriale, de conştientizare a corpului, imagerii ghidate, jocuri de rol şi tehnici de artterapie (desen, pictură, modelaj, colaj).

La baza fiecărui proces de psihoterapie, indiferent de formarea terapeutului sau tehnicile folosite, stă, în primul rând, relația terapeutică. Aşadar, principalul meu scop este să stabilesc o relație de încredere în care copilul să se simtă în siguranță și liber să-și exprime gândurile și sentimentele.

La şedințele cu copii mici unul sau mai mulți adulți care au în grijă copilul sunt prezenți în cabinet.

Din când în când, este nevoie de şedințe doar cu părintele/părinții pentru a evalua nevoile și progresele copilului, pentru a aborda ceea ce se întâmplă în familie și pentru a stabili dacă este nevoie de sprijin suplimentar, după caz.

Cu copiii mai mari sau adolescenți, şedințele se desfășoară, de obicei, fără prezența părintelui, după una sau două şedințe inițiale cu familia, unde sunt prezenți şi părinții. În funcție de caz, vor avea loc întâlniri ocazionale la care să fie prezenți părinții sau alte persoane din familie.

Lucrând în colaborare cu părinții, ca participanți activi la proces, ne vom concentra atenția asupra abilităților sănătoase de coping pe care le are deja copilul și asupra dezvoltării altora noi pentru a sprijini atât copilul, cât și familia, să treacă prin dificultățile, tulburările sau situațiile pe care le pot provoca traumele sau stresul prelungit.