Acest articol este o invitație de a privi mai atent relația cu sine, cu propria furie și cu propria agresivitate — nu pentru a încuraja exprimarea impulsivă a furiei, ci pentru a înțelege ce se întâmplă atunci când nu ne permitem deloc să o simțim.
În acest articol intru mai în detaliu privind legătura dintre corp și minte, abordând câteva dintre capcanele minții: distorsiuni cognitive, gânduri automate, credințe și nu numai.
În acest articol, aduc împreună două lumi: cercetările despre reziliență și modul în care creierul învață și perspectiva traumei complexe și experiența cu oamenii care nu au avut un start sigur în viață.
De zeci de ani, medicina și psihologia încearcă să înțeleagă cum gândurile, emoțiile și relațiile noastre influențează sănătatea fizică. Ceea ce altădată părea doar o intuiție – ideea că trupul „poartă” emoțiile – este astăzi confirmat de o știință interdisciplinară solidă: psihoneuroimunologia.
În psihoterapia traumei, procesul terapeutic nu începe neapărat prin reîntoarcerea în trecut — ci, adesea, prin construirea unui sentiment suficient de siguranță și stabilitate în prezent.
