Tot mai multe cercetări arată efectele stresului asupra sănătății şi multe dintre aceste probleme îşi au rădăcinile în experiențe adverse din copilărie (studiile ACE), stres cronic şi traume care duc la dereglări la nivelul sistemului nervos.
Încă de când au apărut oamenii pe pământ, ei au folosit tot felul de ajutoare pentru a se putea orienta şi a se deplasa în siguranță prin lume. Pe lângă ajutoarele din exterior, un alt lucru care ne ajută să ne orientăm, scanând indicii de siguranță sau nesiguranță, este propriul sistem nervos.
Mulți dintre noi ne petrecem foarte mult timp în minte, planificând, organizând ce avem de făcut, năpădiți de gânduri, orientați pe "a face", pe a fi productivi sau eficienți, distraşi de la noi înşine, axați pe alte persoane sau pe sarcinile pe care trebuie să le îndeplinim.
Solicitările și stimulii constanți ai vieții moderne tind să declanșeze sistemul nostru nervos simpatic, cel care mobilizează corpul pentru acțiune şi care guvernează comportamentele de luptă sau fugă, stimulând producția de hormoni ai stresului în corp.
Teoria Polivagală a lui Stephen Porges afirmă că oamenii au trei subsisteme de bază ale energiei neuronale care stau la baza stării generale a sistemului nervos (şi a emoțiilor şi comportamentelor corelate).
