Practica yoga în terapiei traumei

De-a lungul timpului am scris despre fascie, despre respirație, despre mișcare și despre cum practicile somatice - inclusiv Somatic Experiencing® - sprijină reglarea sistemului nervos și procesul de vindecare. Toate aceste abordări au un element comun: corpul păstrează urmele experiențelor noastre și este mai mult decât un suport pentru minte. El este spațiul în care trăirile emoționale, relaționale și chiar traumele se înregistrează și se manifestă.

Recent am finalizat un curs de yoga teacher, care mi-a oferit o bază solidă pentru predarea yoga într-un cadru clasic. În același timp, sunt în formare internațională ca terapeut yoga, un proces complex și recunoscut la nivel global, despre care voi scrie mai detaliat într-un articol viitor. Această experiență m-a inspirat să explorez felul în care yoga se întâlnește cu psihoterapia centrată pe traumă și să aduc mai multă claritate asupra diferenței dintre yoga „clasică” și abordarea trauma-sensitive yoga.

Yoga dincolo de posturi: valențe terapeutice

Studiile din ultimele două decenii confirmă ceea ce tradițiile contemplative știau de mult: yoga are efecte profunde asupra sănătății psihice și fizice. Practica regulată reduce nivelul de stres, susține reglarea emoțională, îmbunătățește somnul și crește reziliența.

Un punct de referință îl reprezintă cercetările citate de Bessel van der Kolk în cartea sa Corpul nu uită niciodată. Cooperarea dintre creier, minte si corp pentru vindecarea traumelor (The Body Keeps the Score). Într-un studiu clinic pe persoane cu traumă complexă, practicarea yoga a dus la scăderea simptomelor de tulburare de stres posttraumatic, îmbunătățirea funcționării emoționale și creșterea sentimentului de siguranță corporală. De atunci, yoga a devenit un instrument validat științific și integrat în programele de recuperare pentru traume.

Alți autori și clinicieni — precum Arielle Schwartz (Manual de tratament pentru tulburarea complexa de stres posttraumatic), Joann Lutz (Trauma Healing in the Yoga Zone) sau Lisa Danylchuk (Yoga for Trauma Recovery) — au dezvoltat cadre teoretice și practice prin care yoga poate fi aplicată într-un mod sigur și adaptat nevoilor persoanelor cu istoric traumatic.

Yoga clasică versus yoga trauma-sensitive

O clasă tradițională de yoga se concentrează, de regulă, pe secvențe de posturi, aliniament și progres fizic. Profesorul poate corecta elevii prin ajustări manuale și folosește un limbaj directiv: „intră în postură”, „menține”, „întinde mai mult”. Pentru multe persoane, aceasta este o abordare benefică, care susține flexibilitatea, forța și echilibrul mental.

Însă pentru cineva care trăiește cu efectele traumei sau ale stresului cronic, o astfel de experiență poate fi copleșitoare. O atingere neașteptată poate declanșa anxietate, iar instrucțiunile rigide pot reactiva senzația de lipsă de control.

Trauma-sensitive yoga a apărut ca răspuns la aceste nevoi. Ea presupune câteva principii fundamentale:

• folosirea unui limbaj invitațional în locul instrucțiunilor imperative;
• evitarea ajustărilor fizice prin atingere;
• oferirea libertății de alegere și respectarea ritmului fiecărui participant;
• accent pe conștientizarea senzațiilor, respirației și relației cu spațiul din jur;
• construirea unui cadru sigur și previzibil.

Diferența poate părea subtilă, dar ea schimbă complet experiența practicii: de la un efort orientat spre practică corectă și progres fizic, la o explorare orientată spre prezență și siguranță.

Interocepția și siguranța în corp

Un concept central în trauma-sensitive yoga este interocepția – abilitatea de a percepe și de a înțelege semnalele interne ale corpului (ritmul cardiac, respirația, tensiunile, foamea, setea sau starea de calm). Persoanele care au trecut prin experiențe traumatice se confruntă adesea cu o deconectare de la corp sau cu o percepție distorsionată a acestuia.

Practicile de yoga orientate spre traumă îi ajută pe participanți să își redezvolte această conștiință corporală. Prin mișcări lente, prin observarea respirației și prin posibilitatea de a alege cât de mult să se implice, corpul începe să fie din nou un spațiu locuit, sigur și previzibil. A recăpăta siguranța în corp înseamnă a avea un fundament solid pentru sănătatea emoțională. Atunci când simțim că putem locui corpul fără frică, emoțiile devin mai ușor de reglat, iar mintea mai clară și mai prezentă.

Minte, emoții și corp: un proces integrativ

Yoga trauma-sensitive sprijină integrarea dintre minte, emoții și corp. În psihoterapie lucrăm adesea cu gândurile, amintirile și poveștile pe care ni le spunem despre noi. În yoga lucrăm cu respirația, senzațiile și mișcarea. Atunci când aceste direcții se susțin reciproc, procesul de vindecare devine mult mai puternic.

Mișcarea conștientă aduce în prezent ceea ce psihoterapia explorează în plan cognitiv și emoțional. La rândul ei, înțelegerea mentală și emoțională ajută la integrarea experiențelor corporale. Împreună, creează o punte între ceea ce simțim, ceea ce gândim și ceea ce trăim în corp.

Valențele terapeutice și resursele mișcării

Trauma afectează corpul la multiple niveluri. Neuroștiința arată că amigdala (centrul fricii), hipocampul (responsabil de memorie) și cortexul prefrontal (implicat în luarea deciziilor) sunt toate influențate de experiențele traumatice. În plus, corpul stochează aceste urme în respirație, în tensiuni musculare și în tiparele posturale.

Yoga trauma-sensitive lucrează direct cu aceste dimensiuni:

• respirația sprijină reglarea sistemului nervos autonom și capacitatea de a reveni în „fereastra de toleranță”;
• mișcările lente și conștiente transmit corpului semnale de siguranță;
• alegerea personală întărește sentimentul de control și autonomie;
• orientarea spre prezent și interocepția reconstruiesc conexiunea cu sine.

Nu doar în cazul traumei, ci și în viața de zi cu zi, mișcarea conștientă este o resursă esențială. Exercițiul fizic reduce riscul de depresie, anxietate și boli cronice, în timp ce susține sănătatea cardiovasculară, digestivă și imunitară. Yoga adaugă un element unic: integrarea mișcării cu respirația și atenția, transformând practica într-o formă de meditație activă.

Concluzie

Yoga trauma-sensitive aduce o perspectivă nouă asupra practicii yoga: dincolo de flexibilitate sau posturi corecte, ea creează un spațiu sigur în care corpul, mintea și emoțiile pot începe să se armonizeze din nou. Practica nu este o terapie în sine, dar este profund terapeutică prin modul în care sprijină reglarea sistemului nervos, recăpătarea siguranței în corp și integrarea experiențelor dificile.

Această abordare se regăsește și în programul meu de grup (online și fizic), Body Mind Story, unde combin elemente de psihoterapie centrată pe traumă, practici somatice și yoga trauma-sensitive. În cadrul acestor întâlniri, participanții au ocazia să își dezvolte conștiința corporală, să exploreze interocepția și să învețe tehnici prin care să-și sprijine echilibrul emoțional și reziliența.

Cred că vindecarea se întâmplă nu doar prin înțelegere cognitivă, ci și prin mișcare, respirație și reconectare la corp. De aceea, yoga trauma-sensitive este pentru mine o practică complementară în munca de psihoterapeut și facilitator de grup. Este un drum prin care fiecare persoană își poate recâștiga treptat sentimentul de siguranță, vitalitate și prezență în propria viață.