Consilier psihologic şi Psihoterapeut specializat în psihoterapia traumei și în terapii somatice, practician Somatic Experiencing şi Neuro Affective Relational Model (NARM).
În ultima vreme, pe măsură ce termenul „somatic” și abordări precum Somatic Experiencing au devenit tot mai cunoscute, observ tot mai des o confuzie: mulți oameni ajung să asocieze lucrul somatic cu ideea de a interpreta simbolic bolile sau simptomele fizice.
Acest articol este scris din perspectiva mea de psihoterapeut care a lucrat cu copii, părinți și adulți, atât în prevenirea abuzului sexual și educația timpurie, cât și în procesele de vindecare a traumelor sexuale și relaționale.
Aleg să scriu despre legătura traumatică pentru că este una dintre cele mai confuze, intense și dureroase forme de relaționare. O legătură care poate părea iubire, dar care, în esență, te consumă și te face să te pierzi pe tine.
Neputința învățată este o adaptare biologică de supraviețuire. După experiențe repetate de neputință, ajungem să credem că nu are rost să acționăm — chiar și atunci când putem.
Pozitivitatea falsă (toxică) este acea presiune de a fi mereu bine, de a zâmbi chiar și când, în interior, e haos. Este o formă de invalidare emoțională care apare atunci când ne forțăm – sau suntem forțați – să menținem o atitudine pozitivă, indiferent de circumstanțe.
