Fascia și sănătatea emoțională

În ultimii ani, mi-am îndreptat curiozitatea către domenii care nu vizează doar psihicul și psihologia, ci și corpul și fascinanta legătură dintre cele două. Am auzit pentru prima dată despre fascie în cadrul unui curs de Pilates în urmă cu câțiva ani, iar acest termen m-a intrigat suficient cât să îmi doresc să aflu mai multe. Pe măsură ce am aprofundat subiectul terapiilor corporale și al conexiunii minte-corp, am descoperit tot mai multe informații despre stres, traume, fascie și emoții.

Această călătorie m-a condus prin studii și practici diverse, precum Tension and Trauma Release Exercises (TRE), Somatic Experiencing, terapia craniosacrală, Bodynamic, dar și prin diferite forme de mișcare (Pilates, yoga, dans, fitness, metoda Feldenkrais etc.). Fiecare experiență mi-a dezvăluit o nouă perspectivă asupra modului în care corpul și emoțiile se influențează reciproc.

În acest articol, îmi propun să aduc în prim-plan informații care să sprijine conștientizarea legăturii strânse dintre corp și sănătatea emoțională prin prisma fasciei. Trăim într-o perioadă în care avem acces la tot mai multe cercetări despre complexitatea sistemului minte-corp. Aceste cunoștințe ne oferă oportunități valoroase pentru abordări terapeutice multidisciplinare și integrative, pe care le putem folosi pentru a sprijini vindecarea și echilibrul.

Ce este fascia?

Fascia este o rețea de țesut conjunctiv care învelește mușchii, organele și oasele, conectând toate părțile corpului într-un întreg. Aceasta este alcătuită din fibre de colagen, elastină și o substanță gelatinoasă numită substanță fundamentală.

Fascia oferă stabilitate structurală și sprijin pentru toate părțile corpului și permite mișcarea fluidă între diferitele țesuturi.

Fascia este plină de terminații nervoase senzoriale, ceea ce îi permite să simtă și să răspundă schimbărilor din corp. Ea se adaptează la felul în care ne mișcăm, la cum ne simțim și chiar la modul în care gândim.

Ne putem imagina fascia ca o haină internă, elastică, fără cusături, care menține totul conectat și funcțional. Totuși, fascia nu este uniformă; proprietățile ei variază în funcție de zona corpului și de funcțiile specifice. De exemplu, în jurul mușchilor și tendoanelor, fascia este mai densă și mai rezistentă, pentru a susține forțele exercitate în timpul mișcării. În schimb, fascia din jurul organelor interne (denumită fascie viscerală) este mai moale și mai flexibilă, permițându-le să se deplaseze și să funcționeze liber. Fascia periostală, care învelește oasele, este mai fermă, oferind protecție și susținere structurii osoase. Această adaptabilitate a fasciei o face un element esențial nu doar pentru mișcare și postură, ci și pentru sănătatea generală, fiind sensibilă la tensiuni, stresuri mecanice și emoționale care pot afecta funcționarea întregului sistem.

Fascia: De la ignorare la cercetare științifică

Fascia a fost mult timp ignorată în domeniul medical, fiind considerată un simplu „ambalaj” pasiv al corpului. În disecțiile anatomice tradiționale, fascia era adesea îndepărtată pentru a evidenția mușchii, oasele și organele, fiind văzută ca lipsită de importanță. Primele mențiuni semnificative ale fasciei apar în secolul al XIX-lea, însă abia în ultimele decenii, datorită progreselor în imagistica medicală și cercetărilor interdisciplinare, aceasta a început să fie recunoscută ca un sistem dinamic și esențial al corpului.

Un moment revoluționar în înțelegerea fasciei a fost posibil datorită tehnologiei moderne. Imagistica avansată (cum ar fi ultrasunetele de înaltă rezoluție) și filmările din timpul intervențiilor chirurgicale au permis vizualizarea fasciei în mișcare, dezvăluind elasticitatea, adaptabilitatea și complexitatea sa. Aceste imagini au arătat cum fascia funcționează ca un sistem interconectat, care influențează nu doar mișcarea, ci și sănătatea generală.

Un exemplu notabil este munca doctorului Jean-Claude Guimberteau, care a realizat filmări impresionante ale fasciei folosind tehnici chirurgicale minim invazive. Documentarul său, Strolling Under the Skin, oferă imagini detaliate ale fasciei în timp real, demonstrând fluiditatea și structura ei tridimensională. Acest tip de vizualizare a fost esențial pentru schimbarea percepției asupra fasciei, de la un „ambalaj inert” la un sistem activ și vital.

În 2007, primul Congres Internațional despre Cercetarea Fasciei a marcat un moment de cotitură, reunind cercetători și terapeuți din întreaga lume pentru a studia rolul fasciei în sănătatea fizică și emoțională. De atunci, studiile au evidențiat importanța fasciei în mișcare, postură, durere cronică și chiar în legătura dintre corp și minte.

Legătura dintre fascie şi stres

Cercetările recente au demonstrat că fascia joacă un rol profund în modul în care experimentăm și procesăm emoțiile, stresul, traumele și alte provocări de sănătate emoțională.

Stresul cronic și inflamația, spre exemplu, au un impact semnificativ asupra fasciei. Un studiu publicat în Frontiers in Neurology (2024) a evidențiat că inflamația cronică, cauzată de stres, contribuie la „densificarea fascială” – o condiție în care fascia devine mai groasă, mai rigidă și mai puțin hidratată, afectând astfel funcționalitatea întregului sistem.

Alte cercetări, precum studiul realizat de Findley et al. (2021) în Frontiers in Neuroscience, explorează relația dintre fascia și sistemul nervos autonom, arătând cum tensiunea fascială poate perturba răspunsul natural la stres și capacitatea noastră de a ne regla emoțional.

În plus, o revizuire publicată de Wilke et al. (2021) în International Journal of Environmental Research and Public Health subliniază legătura dintre rigiditatea fascială și simptomele fizice ale traumelor emoționale, cum ar fi durerea cronică și tensiunea musculară.

Memoria corporală şi emoțiile

Emoțiile intense sau traumele sunt adesea "stocate" în corp prin intermediul fasciei. Zonele tensionate sau rigide ale fasciei pot reflecta traume emoționale sau fizice din trecut. Aceasta se numește memorie corporală și poate explica de ce uneori ne amintim emoții puternice atunci când lucrăm cu corpul (în sesiunile Somatic Experiencing sau alte terapii somatice, yoga, masaj, alte practici).

Conform studiilor, fascia poate păstra „amprente” ale evenimentelor emoționale sau ale traumelor fizice. Ruth Duncan, în lucrarea sa despre memoria fasciei, subliniază că aceste „amprente” nu sunt memorii clasice, ci mai degrabă adaptări disfuncționale ale țesutului. Aceste tipare pot apărea sub formă de tensiuni musculare, dureri cronice sau modificări posturale. De exemplu, emoțiile reprimate sau trăirile neprocesate pot duce la contractarea permanentă a unor zone specifice din corp, cum ar fi maxilarul, pieptul sau mușchii abdomenului.

Pentru a descrie mai bine legătura dintre emoții și corp, folosesc exemplul lui Jack Willis: să ne gândim la un copil mic care a căzut și și-a julit genunchiul. El începe să plângă îndurerat. În acel moment, cineva vine și îi spune: „Oprește-te din plâns! Gata, nu mai plânge!”. Cum poate face cineva asta? Cum funcționează „încetarea plânsului”?

Dacă ar fi să observăm copilul plângând, am vedea că ochii îi sunt mai strânși, bărbia îi tremură, sunetul iese din gât, pieptul se umflă în sus și în jos, iar abdomenul i se umflă și se dezumflă. El își folosește întregul corp, de la ochi până la abdomen, pentru a exprima emoția. Acum, dacă copilul își ține maxilarul astfel încât să nu poată tremura, își încordează gâtul pentru a opri sunetele, trage aer în piept și își ține respirația, își contractă mușchii abdominali – prin această alegere, el intervine cu mișcări în tot corpul pentru a opri plânsul.

De-a lungul timpului, cu experiențe repetate în care „trebuie” să oprească plânsul, aceste tensiuni devin un obicei corporal. Zonele respective rămân tensionate în permanență, exact ca o postură fixată. În scurt timp, copilul nu mai poate plânge, ci doar are ușoare scurgeri de lacrimi. Acest comportament devine aproape automat pe măsură ce mușchii din jurul canalelor lacrimale se tensionează tot mai mult.

În cele din urmă, copilul devine adultul care spune: „Nu am mai plâns de 20 de ani.” Ei bine, același piept pe care l-a încordat și tensionat pentru a bloca plânsul este, de asemenea, locul unde se simt tandrețea, iubirea, empatia, tristețea, mândria, dorul de casă și multe alte sentimente și senzații. Această tensiune nu doar că a blocat plânsul, dar a închis accesul și la alte emoții esențiale.

Acest proces poate avea loc cu orice emoție, chiar şi cu entuziasmul, bucuria, manifestarea afecțiunii blocate. Repetarea acestor reacții devine un obicei corporal. Zonele tensionate se rigidizează, la fel ca o postură fixă. În timp, copilul nu mai poate plânge normal, iar emoțiile sunt blocate în fascie.

Fascia şi problemele cronice

Tensiunea fascială persistentă poate amplifica stările de anxietate, depresie și oboseală cronică, creând un cerc vicios în care stresul și tensiunea se întrețin reciproc. Cercetătorii Janet Travell și David Simons au evidențiat în mod special modul în care stresul emoțional activează punctele trigger miofasciale, conducând la dureri care pot imita alte afecțiuni. 

Un alt exemplu poate fi fibromialgia, care implică adesea durerea miofascială, este asociată cu somnul nerecuperator, oboseala cronică și dereglarea emoțională. Distresul cauzat de durerea persistentă poate agrava anxietatea și depresia, formând un cerc vicios care intensifică simptomele.

În concluzie, este un cerc vicios: stresul afectează fascia, iar fascia tensionată menține corpul într-o stare de stres.

Lucrul cu fascia în psihoterapia centrată pe corp

Fascia, ca rețea care conectează fizic toate părțile corpului, funcționează și ca un "depozit" pentru emoțiile reprimate și traumele nerezolvate, influențând atât sănătatea fizică, cât și cea emoțională. Integrarea acestor dimensiuni în terapie ne permite să explorăm nu doar conținutul cognitiv și emoțional, ci și modul în care acestea se manifestă somatic, în tensiunile sau tiparele corpului.

Lucrul integrativ în psihoterapie, prin tehnici care combină conștientizarea senzorială, eliberarea fascială, mișcarea conștientă și explorarea gândurilor și emoțiilor, creează o abordare holistică ce favorizează eliberarea blocajelor, accesarea resurselor interioare și restabilirea unui echilibru profund între corp și minte.

Una dintre cele mai importante componente ale acestui proces este dezvoltarea conștiinței corporale. Prin tehnici precum Somatic Experiencing (SE), învățăm să devenim mai conștienți de senzațiile din corpul nostru, să le observăm fără judecată și să explorăm ce povești sau emoții sunt asociate cu acestea. De exemplu, senzația de strângere în piept poate indica emoții de tristețe, frică sau anxietate nerezolvate. SE permite lucrul treptat, în siguranță, pentru a descărca tensiunile și a procesa traumele stocate în corp.

Pe lângă Somatic Experiencing, alte tehnici de mișcare conștientă, cum ar fi yoga, Pilates, dansul terapeutic sau metoda Feldenkrais, ne pot ajuta să restabilim mobilitatea naturală a corpului și să eliberăm tensiunile acumulate în fascie. Mișcările lente, coordonate cu respirația, stimulează fascia, o rehidratează și o ajută să își recupereze elasticitatea. Acest proces are efecte nu doar fizice, ci și emoționale, eliberând emoțiile blocate în tensiunile musculare și fasciale.

O altă metodă de abordare a fasciei este prin tehnici de eliberare manuală, prin atingeri blânde precum cele din SE, Terapia Craniosacrală, Neuroaffective Touch sau altele precum Eliberarea miofascială. 

Prin lucrul direct asupra fasciei, într-un cadru informat asupra impactului traumei (trauma-informed) şi de siguranță, putem experimenta eliberarea de tensiuni adânc stocate, deseori asociate cu traume emoționale. Aceste tehnici ajută la reconectarea cu propriul corp și la procesarea emoțiilor care nu au fost exprimate sau integrate. 

Referințe și surse:

Jean-Claude Guimberteau, Colin Armstrong, Architecture of Human Living Fascia: Cells and Extracellular Matrix as Revealed by Endoscopy, Handspring Publishing, 2015.

P.E. Baldry, MB FRCP (Ed.) - Myofascial Pain and Fibromyalgia Syndromes. A Clinical Guide to Diagnosis and Management, Churchill Livingstone, 2001.

Thomas W. Myers, Anatomy Trains: Myofascial Meridians for Manual and Movement Therapists, 2nd Edition, 2008.

Marco Montanari, Fascial Integration Body Work:Character, posture, emotions. For health workers, psychotherapists, movement practitioners and well-being, 2021.

David Lesondak, Fascia: What it is and Why it Matters, Handspring Publishing, 2022.

Jack Willis, Reichian Therapy: The Technique for Home Use.

Allen & Parisi, Fascia Training: A Whole-System Approach, 2019

Thomas Findley, Fascia Research from a Clinician/Scientist’s Perspective

Kobi Weiss, Leonid Kalichman, Deep fascia as a potential source of pain: A narrative review

Emotions in Motion: Myofascial Interoception

Myofascial Tissue and Depression

Fascia as a regulatory system in health and disease

Documentarul "Strolling Under the Skin" de Dr. Jean-Claude Guimberteau https://youtu.be/eW0lvOVKDxE?si=fWw7yeb6moCN4uCi