Cum recunoști trauma chiar dacă nu îți amintești nimic traumatic
Așa cum am mai scris anterior, trauma nu înseamnă doar accidente sau evenimente dramatice, ci poate apărea și atunci când, în momente importante, nimeni nu a fost acolo pentru tine.
În acest articol scriu, pe scurt, despre trauma de dezvoltare.
Trauma de dezvoltare nu se referă doar la ce ți s-a făcut, ci și la ce ți-a lipsit: atenție, siguranță, afecțiune, sprijin.
Uneori, trauma nu lasă amintiri clare, dar o simți în felul în care trăiești, iubești, reacționezi.
Trauma de dezvoltare poate apărea când nevoile tale de bază nu au fost întâmpinate. Când ai fost singur(ă) cu emoții prea mari pentru un corp mic.
Trauma nu e doar ce ți s-a întâmplat, ci și ce NU s-a întâmplat:
- Nu ai fost văzut(ă) sau ascultat(ă)
- Nu ai primit afecțiune, conexiune
- Nu ai fost înțeles(ă)
- Nu ai fost încurajat(ă) sau apreciat(ă)
- Nu ai simțit empatie și siguranță când ai avut nevoie.
Lipsa siguranței emoționale poate arăta aşa:
Când erai mic(ă), nu știai cum să ceri sau să înțelegi ce simți. Dacă adulții din jur nu ți-au răspuns cu empatie, ai învățat să te protejezi:
- Te-ai deconectat de la corp și emoții
- Ți-ai reprimat nevoile și ai înțeles că ești „prea mult” sau "insuficient"
- Ai devenit perfecționist(ă), anxios/anxioasă sau invizibil(ă)
- Ai pierdut încrederea în ceilalți
- Ai ajuns să crezi că ești prea sensibil(ă) sau greu de iubit.
Lipsa siguranței emoționale poate arăta și altfel:
Când ai primit prea multă libertate sau responsabilitate, prea puține limite sau atenție, dar fără conectare reală. Ți s-a permis orice, dar nu te-ai simțit cu adevărat văzut(ă). Asta te poate face să crezi:
- Că nu știi să te reglezi emoțional;
- Că ai nevoie de validare constantă;
- Că trebuie să te impui sau să controlezi ca să fii în siguranță;
- Că ți se cuvine totul, dar în interior nu te simți suficient(ă).
Trauma de dezvoltare se vede în relații.
Poate nu îți amintești ceva „traumatic”, dar poate ai observat că ai:
- Frică de apropiere sau abandon
- Așteptarea constantă că ceva rău se va întâmpla
- Neîncredere în ceilalți… și în tine
- Tendința de a te retrage sau agăța de oameni
- Nevoie de control sau dependență emoțională
- Teamă de a pune limite în relații.
Trauma se vede și în felul în care te raportezi la tine...
- Te simți copleșit(ă) ușor de emoții puternice
- Ai reacții emoționale disproporționate sau, din contră, eşti deconectat(ă) emoțional
- Ai dificultăți în a simți bucuria sau plăcerea
- Nu îți poți exprima nevoile sau emoțiile
- Ai senzația de gol interior, lipsă de motivație sau sens
- Te critici constant, crezi că „ceva e în neregulă cu tine”.
Alte semne ale traumei pot fi:
- Muncă excesivă sau multe activități pentru "a face cât mai multe", a fi mereu ocupat(ă)
- Perfecționism sau performanță până la epuizare chiar
- Dependențe (alimentare, sexuale, digitale, de substanțe)
- Dificultăți în intimitate și sexualitate
- Simptome fizice fără explicații medicale
- Agresivitate în relație cu alții sau cu sine
- Tendința de a te pune în situații periculoase.
Ce NU este traumatizant:
Trauma nu e despre evenimentul în sine, ci despre cum l-ai trăit în interiorul tău. Nu toți oamenii trăiesc același lucru ca fiind traumatic. Contează contextul, sprijinul și resursele disponibile.
Nu ceea ce se întâmplă o dată contează cel mai mult, ci ceea ce se repetă, în absența siguranței emoționale.
NU este traumatizant:
– Să ai conflicte uneori în relații
– Să fii frustrat uneori
– Să nu primești mereu ce îți dorești
Chiar dacă nu ai primit ce aveai nevoie atunci, acum poți începe procesul de transformare şi vindecare.
- Prin informare și conștientizare;
- Prin identificarea modului în care trecutul îți influențează prezentul;
- Prin experiențe repetate de siguranță și reparare relațională;
- Prin procesare emoțională și restructurare interioară;
- Prin încercare și repetare (neuroplasticitate).
Este un proces. Dar este posibil.
Cu răbdare, încredere și sprijin potrivit.
