Poezia, o resursă terapeutică

Poezia, o resursă terapeutică

În psihoterapia traumei, vorbim frecvent despre factori de reziliență, resurse, spații de siguranță, grijă de sine și autoreglare. Explorăm concepte precum starea vagului ventral, coerența inimii sau, în Somatic Experiencing, contra-vortexul – opusul vortexului traumei, care reflectă activarea, stresul și dezechilibrul.

Pentru mine, natura și poezia reprezintă resurse esențiale. Ele sunt o ancoră în momente dificile, o sursă de inspirație și calm interior. Una dintre poeziile mele preferate este „If” de Joseph Rudyard Kipling, o capodoperă tradusă și în limba română.

Această poezie este o lecție despre echilibru, curaj, răbdare, reziliență și puterea de a te ridica de fiecare dată, oricât de grele ar fi provocările. Este, totodată, un exemplu al modului în care cuvintele potrivite pot deveni o resursă vitală în procesul de vindecare şi creştere post-traumatică:

De poți să nu-ți pierzi capul, când toți în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ți ție vină,

De poți, atunci când toți te cred nedemn şi rău

Să nu-ți pierzi nici-o clipă încrederea în tine

De poți s-aştepți oricât fără să-ți pierzi răbdarea

De rabzi să fii mințit, fără ca tu să minți

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea

Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminți.

De poți visa, dar fără să te robeşti visării

De poți gândi, dar fără să-ți faci din asta un țel,

De poți să nu cazi pradă nicicând exasperării

Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,

De poți să-auzi cuvântul rostit cândva de tine

Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poți să-ți vezi idealul distrus şi din ruine,

Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

Şi tot ce-ai strâns o viață să pierzi într-un minut,

Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere

Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput

Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit

Îl vei putea forța să-ți mai slujească încă

Numai prin străşnicia voinței tale şi astfel,

Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poți vorbi mulțimii fără să minți şi dacă,

Te poți plimba cu regii, fără a te-ngâmfa

De nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ți facă

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,

Şi dacă ştii să umpli minutul trecător,

Să nu pierzi nici-o filă din al vieții tom,

Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,

Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu!

Originalul în limba engleză poate fi citit:

https://poets.org/poem/if