Când „trebuie” nu funcționează

Despre trauma de dezvoltare și dificultatea de a menține obiceiuri noi

Trăim într-o epocă a informației. Știm deja că mișcarea, meditația sau o alimentație echilibrată ne fac bine. Avem nenumărate surse de informare în prezent.

Totuși, pentru mulți dintre noi, transformarea acestei cunoașteri în obiceiuri zilnice rămâne foarte dificilă.

Dincolo de perspectiva neuroștiințelor despre cum funcționează creierul, aleg să scriu câteva gânduri din perspectiva traumei de dezvoltare.

Prin această lentilă, dificultatea de a crea și menține noi obiceiuri nu vine doar din biologie, ci și din modul în care am învățat să ne vorbim nouă înșine, cum ne motivăm, în funcție de cum am fost "motivați", recompensați sau pedepsiți ca să adoptăm anumite comportamente sau ca să renunțăm la altele.

Copilul care a simțit control, intruziune, lipsă de respect sau abuz pentru alegerile sale dezvoltă o rezistență profundă față de constrângere.

Ca adulți, probabil folosim vocea punitivă, superioară parentală sau a autorității care impune, amenință, critică sau rușinează. În loc să susțină autonomia, o încalcă din nou. Iar partea din noi care vrea libertate și respect se opune — chiar și atunci când obiceiul ar fi benefic. Rezultatul: intenții bune, dar greu de menținut.

Teoria Auto-Determinării confirmă acest lucru: motivația durabilă apare atunci când sunt respectate trei nevoi psihologice de bază — autonomie (să simt că aleg), competență (pași pe care îi pot reuși) și relaționare (să nu fiu singur/ă).

Atunci când ne amenințăm sau ne constrângem singuri, anulăm tocmai autonomia. Când ne fixăm standarde imposibile, pierdem sentimentul de competență. Când încercăm să facem totul singuri, lipsiți de sprijin, se pierde relaționarea. Nu e de mirare că obiceiurile nu prind rădăcini.

Ce se întâmplă dacă schimbăm tonul interior? Dacă în loc de „trebuie” sau „altfel vei fi un eșec” începem cu:

Îmi doresc să mă mișc pentru că vreau să simt mai multă vitalitate.

Aleg să fac câțiva pași azi, pentru mine.

Îmi ofer această practică ca pe o formă de grijă, nu de pedeapsă.

Aceasta este vocea autonomă, cu compasiune, grijă și încurajatoare, care respectă libertatea noastră interioară și transformă motivația din constrângere în dorință autentică.

De la informație la experiență

În final, nu lipsa informației ne oprește. Ci felul în care relaționăm cu noi înșine, cu corpul nostru și cu procesul de schimbare.

De aceea am creat sesiunile The Body-Mind Story – practici somatice și yoga pentru sănătatea emoțională, unde combinăm înțelegerea cu experiența.

Este un spațiu terapeutic, unde putem descoperi împreună ce înseamnă să cultivăm obiceiuri sănătoase cu blândețe, respect și curiozitate, nu cu critică sau rușine..

Dacă și pentru tine e greu să menții obiceiuri noi, poate nu îți lipsește voința. Poate ai nevoie de o altă voce interioară — și de o comunitate care să te sprijine în a-ți rescrie povestea corpului și a minții.

Începem sesiunile săptămânale, fizic miercuri de pe 17 și online vineri de pe 19 septembrie.

Pentru a verifica disponibilitatea locurilor, scrie un email către [email protected].