Reglarea emoțională și fereastra de toleranță

Vorbind despre impactul traumelor și stresului asupra organismului nostru, este important de menționat conceptul de ”Fereastră de toleranță”. Acesta este acum foarte des folosit în domeniul traumei și în domeniul psihoterapiei, în general. Fereastra de Toleranță este zona în care procesăm eficient semnalele de mediu fără a deveni prea reactivi sau prea retraşi, date fiind circumstanțele. Funcționarea în această zonă ne permite să fim prezenți aici și acum.

Fiecare dintre noi are o așa-numită fereastră de toleranță în care funcționează optim și poate răspunde la un stimul fără a deveni excesiv de excitați și apoi să ne putem (re)stabili în mod natural. Este un cadru psihologic și fiziologic în care suntem capabili să ne restaurăm starea de echilibru după ce suntem activați de un factor de stres. De exemplu, mergând pe o alee din parc, poți observa ceva lung prin iarbă și imediat simți că inima îți bate rapid, respirația accelerează și mușchii se încordează, crezând că este un șarpe. În câteva momente realizezi că e doar un băț și când îți dai seama că pericolul a trecut, bătăile inimii revin la normal, respirația încetinește și mușchii se relaxează. Când avem acces la o fereastră sănătoasă a toleranței, beneficiem de un sistem de autocorecție sau autoreglare care poate răspunde la experiențe, chiar și la experiențe oarecum provocatoare, și să ne odihnim din nou.

Nu există o singură fereastră „corectă” a toleranței pentru toată lumea – există multe moduri diferite în care se poate manifesta o receptivitate sănătoasă. Fiecare persoană are o gamă diferită de capacități care funcționează ca „fereastra” sa.

În contextul traumei, Fereastra Toleranței tinde să fie asociată cu sistemul parasimpatic ventral, care susține comportamentele de implicare socială, conștientizarea de sine și o experiență de relaxare care încă permite conștientizarea împrejurimilor noastre.

Persoanele care au experimentat traume au adesea dificultăți să rămână prezente deoarece trecutul poate fi mai viu și intruziv sau gândurile privind ce va urma (viitorul) pot fi obsesive. Cineva care trăiește constant în stres este pregătit să detecteze permanent amenințarea – și să intre în acea stare de apărare. Toate acestea fac dificilă autoreglarea, iar zona de excitare în care poatet funcționa eficient devine destul de îngustă. Stresul unei amintiri traumatice sau a declanșatorului le poate determina să fie împinse din fereastra lor de toleranță reală și să funcționeze preponderent în afara ei deoarece apar dereglări la nivelul sistemului nervos autonom, între simpatic și parasimpatic. Chiar și factorii de stres aparent minori pot determina persoanele să se disocieze, să se enerveze foarte ușor sau să simtă anxietate intensă sau atacuri de panică – ducând la stări de superexcitare sau subexcitare.

Modelul ferestrei false de toleranță oferă o reprezentare a ceea ce se întâmplă atunci când cineva se află în mod cronic în afara ferestrei sale de toleranță și a dezvoltat mecanisme defensive care îi oferă efectiv experiența de a fi în zona sa "optimă" de excitare - când, de fapt, el funcționează cronic în afara zonei respective.

Când fereastra de toleranță este îngustată, persoana ajunge uşor în zona de supra sau sub-excitare. Acest lucru este ceea ce se întâmplă, de obicei, în urma traumei de dezvoltare. Dereglarea cronică de la nivelul sistemului nervos, lipsa de reglare emoțională reală şi susținută, care însoțește în mod obișnuit trauma timpurie, forțează de obicei această îngustare a zonei optime de excitare până la punctul în care aproape orice provoacă sistemul nervos să treacă peste pragul ferestrei de toleranță reale. Cu alte cuvinte, e ca şi când a fost ultima picătură care a umplut paharul deoarece "paharul era deja plin", iar persoana izbucneşte de la lucruri "minore" sau obişnuite, orice lucru fiind un posibil declanşator pentru simptome.

În zona ferestrei false de toleranță apare un fals sentiment de reglare. Aceasta nu este o reglare, dar uneori se va simți așa pentru persoanele care nu au experimentat o autoreglare reală și susținută. Multe persoane care au experimentat traume de dezvoltare nu au dezvoltat niciodată pe deplin o fereastră de toleranță – acestea operează în mod cronic dincolo de pragul lor de reglare. Deoarece nu au acces la o autoreglare autentică, ele se vor apropia cât de mult pot prin folosirea diferitelor mecanisme defensive.

Vestea bună este că sistemul nervos este modelat și de experiențele prezente, nu doar de traumele trecute și se pot crea noi căi neuronale, noi moduri de funcționare sănătoasă, extinzând fereastra de toleranță și crescând capacitatea de autoreglare. (Vezi articolele următoare și secțiunea Resurse)

Surse:

Autonomic dysregulation and the Window of Tolerance Model of the effects of complex emotional trauma - https://www.researchgate.net/publication/41111427_Autonomic_dysregulation_and_the_Window_of_Tolerance_Model_of_the_effects_of_complex_emotional_trauma

What Is the Window of Tolerance, and Why Is It So Important? - https://www.psychologytoday.com/us/blog/making-the-whole-beautiful/202205/what-is-the-window-tolerance-and-why-is-it-so-important

Daniel J. Siegel, The Developing Mind: How Relationships and the Brain Interact to Shape Who We Are, The Guilford Press; Third edition, 2020;

Glenn R. Schiraldi, The Adverse Childhood Experiences Recovery Workbook: Heal the Hidden Wounds from Childhood Affecting Your Adult Mental and Physical Health, New Harbinger Publications, 2021;

Kathy L. Kain, Stephen J. Terrell, Nurturing Resilience. Helping Clients
Move Forward from Developmental Trauma, North Atlantic Books,
Berkeley, California, 2018;