Radarul intern, neurocepția și (ne)siguranța

Încă de când au apărut oamenii pe pământ, ei au folosit tot felul de ajutoare pentru a se putea orienta şi a se deplasa în siguranță prin lume. De la Steaua Polară, Piatra Soarelui folosită de vikingi, până la tot felul de radare din ce în ce mai complicate, oamenii au reuşit să exploreze lumea.

Pe lângă ajutoarele din exterior, un alt lucru care ne ajută să ne orientăm, scanând indicii de siguranță sau nesiguranță, este propriul sistem nervos.

Neurocepția (termen inventat de dr. Stephen Porges) descrie cum reușesc circuitele neuronale să facă diferența între situații sau oameni care ne fac să ne simțim în siguranță versus care pot fi amenințători sau periculoși pentru noi. Cu alte cuvinte, este un fel de radar intern care ne transmite ce e sigur și ce nu.

Chiar dacă la nivel rațional nu suntem conștienți de indicii de amenințare, la nivel neurofiziologic, în corp încep deja procesele care să faciliteze comportamentele de apărare - lupta, fuga sau înghețul.

Prin neurocepție, sistemul nervos autonom ascultă în interior ceea ce se întâmplă în organele noastre interne; în exterior, scanând mediul și între cele două, sesizând conexiunile cu un alt sistem nervos, cu altă persoană.

În cazul traumelor şi stresului cronic, este foarte importantă atenția asupra senzațiilor pe care le avem atunci când ne simțim în siguranță vs nesiguranță. Prin împrietenirea cu propriul corp, putem folosi mult mai uşor şi eficient busola noastră interioară care ne va da semnale din timp atunci când ceva este nepotrivit, amenințător, periculos sau prea mult pentru noi într-un anumit moment.

Tu cum simți în corpul tău că eşti în siguranță?

Mai multe despre neurocepție și sistemul nervos în Ce trebuie să știm despre sistemul nervos? Introducere în Teoria Polivagală.

La secțiunea Resurse vei găsi mai multe exerciții care pot fi utile pentru autoreglare și echilibrarea sistemului nervos.

Adelina Rotaru

Adelina Rotaru

Bucharest