Despre granițele personale. Cum le delimităm și cum le protejăm

Așa cum scriam în articolul Între DA și Nu. Despre granițele personale, ”granițele aduc ordine în viețile noastre şi definesc modul în care relaționăm cu noi înşine şi cu cei din jur. Pe măsură ce învățăm să fim mai conştienți de granițele noastre, dobândim un sentiment mai clar despre noi înșine și despre relația noastră cu ceilalți. Cu limite bune, ne vom proteja atunci când este cazul, dar putem construi şi relații sănătoase, păstrându-ne integritatea şi contactul cu noi înşine. Granițele sănătoase sunt clare şi suficient de flexibile încât să putem alege ce să lăsăm să se apropie și ce să ținem la distanță.”

Mulți dintre noi avem nevoie să învățăm să le spunem celorlalți când acționează în moduri care nu sunt acceptabile pentru noi. Deseori rămânem tăcuți pentru că ne temem de conflict, agresiuni sau respingere şi nu ne exprimăm opiniile, nevoile, nu cerem sprijin, nu punem limite, nu spunem "NU", din aceleași motive.
Sănătatea noastră (fizică și emoțională) este în joc atunci când nu reușim să spunem "NU" solicitărilor excesive, supra-responsabilizării sau comportamentelor abuzive de orice natură, fie ele subtile sau flagrante.
Când spunem direct sau indirect  "DA", în mod constant, celorlalți în detrimentul îndeplinirii propriilor nevoi, ajungem să ne simțim epuizați, amorțiți, frustrați, răniți, supărați și deznădăjduiți, ajungem să ne devalorizăm şi să avem o stimă de sine scăzută.

Dincolo de nevoile fiziologice (foame, sete, somn, adăpost), nevoile noastre includ atenție, afecțiune, apreciere, acceptare şi siguranță în relația cu cineva. Aceste nevoile pot fi exprimate în mai multe moduri şi sunt strâns legate de granițele noastre. Când granițele noastre sunt respectate, cel mai probabil vom simți confort, plăcere, relaxare, fericire. În schimb, când granițele noastre au fost încălcate şi, astfel (cel puțin o parte din) nevoile noastre rămân nesatisfăcute, putem simți tensiune, agitație, furie, suferință, durere, tristețe.

Stabilirea limitelor poate începe prin a exersa să îți spui mai des "DA" ție şi "NU" celorlalți, ca un pas necesar pentru a învăța cum să te împrieteneşti, să te iubeşti pe tine însuți şi să dezvolți relații sănătoase.

Cum să îți delimitezi şi să îți protejezi granițele?

  • Începe prin a exersa să spui "Nu" - aceasta fiind o abilitate esențială pentru a pune limite când ceva nu ți se pare potrivit. Uneori e nevoie de practică pentru a face acest lucru într-un mod conştient şi asertiv, fără sentimente de ruşine şi vinovăție, acceptând că ceilalți ar putea fi dezamăgiți sau nemulțumiți de alegerea ta.
  • Un alt pas este acela de a exersa să ceri lucruri de care ai nevoie. Acest proces înseamnă să poți tolera propria dezamăgire atunci când cererile tale ar putea fi respinse. Pe de altă parte, dacă cererea ta este onorată şi asta nu e ceva obişnuit pentru tine, poți avea de învățat cum să accepți ajutor sau grijă, atenție din partea cuiva şi să observi cum este pentru tine să primeşti ceea ce ceri, să fii ajutat, să îți poți îndeplini nevoile.
  • Stabilirea limitelor necesită o comunicare clară pentru a reuşi să îi informăm pe ceilalți despre nevoile noastre şi să le solicităm să ne respecte granițele. Pentru a exersa acest lucru, este important să ne exprimăm nevoile şi sentimentele cu voce tare și să folosim mesaje de tip „Eu" (vezi articol Tu cum comunici? Comunicarea prin mesaje de tip ”Eu”).  Uneori, când îi informăm pe alții despre limitele noastre, ne putem aștepta la o anumită rezistență. Unele persoane pot insista sau ne pot testa până când se conving de limite şi de consecințele încălcării acestora. Este important să informăm despre granițele noastre spunând ce nevoi avem şi ce comportamente aşteptăm sau nu acceptăm de la ceilalți, fără a ofensa, a pune etichete sau a generaliza. Un bonus este că, pe măsură ce stabilim limite clare, şi ceilalți pot învăța să facă acest lucru pentru ei înșiși. Important este să respectăm și să onorăm granițele altora, așa cum am vrea să fie şi ale noastre respectate şi onorate.
  • Ne delimităm granițele emoționale prin modul în care le dăm voie celorlalți să se comporte cu noi. Începând cu modul în care cineva ni se adresează şi vorbeşte cu noi, putem alege ce comentarii şi cuvinte acceptăm, comunicându-le acest lucru sau punând punct conversației atunci când avem nevoie.
  • O altă graniță ține de ce informații alegem să împărtăşim despre noi, cum și cui. Când vine vorba de întrebări personale, noi decidem dacă vrem sau nu să răspundem ("Prefer să păstrez acest lucru pentru mine.", "Acest lucru e privat." etc.)

Granițele se pot schimba în timp, în funcție de ce se întâmplă în viețile noastre. Pe măsură ce noi ne schimbăm, nevoile și granițele noastre se schimbă și ele. E în regulă să revii asupra unor limite, fie că vrei să fie mai flexibile, fie că vrei să fie mai rigide şi e important să comunici celuilalt despre aceste lucruri.

Despre granițele fizice și spațiul personal am scris aici - Spațiul personal și granițele fizice.

Adelina Rotaru

Adelina Rotaru

Bucharest